Cred ca am innebunit. Nimic nu mai e la fel cum era acum cateva zile. Nici soarele sau cerul nu mai stralucesc cum obisnuiau, linistindu-ne cu multitudinea de forme pe care vantul o poate da norilor albi ca spuma laptelui. Totul pare intunecat si trist. Ploaia ce cade ascunde lacrimile ce curg, fara a putea deosebi lacrimile de stropi. E adevarat ca ploaia e rece atunci cand in suflet te doare, dar nu credeam ca poate fi la fel de rece precum sufletul unui criminal. Simt pe propria-mi piele racoarea adusa de valul de ploaie, care, imi da fiori si imi creeaza piele de "gaina".
Simp ca totul se prabuseste. Incerc sa adorm...dar e in zadar. Trec ore bune, iar eu ma simt din ce in ce mai rau, mai singura, mai obosita. Iau telefonul si incerc sa sun pe cineva, dar, tot degeaba: telefonul e inchis. Inchid dezamagita si privind la ceas imi pun capul in perna. Adorm. Se spune ca atunci cand dormi pleci cu gandul si cu inima intr-un loc placut tie, dar, defapt, in somn, iti vin in minte toate gandurile si problemele care macina fiinta omeneasca pe dinauntru si o lasa sa putrezeasca pe dinauntru, facand suferinta din ce in ce mai mare, facandi-ne sa plangem si in somn. Dar...mai rau e ca acele probleme nu sunt legate de sanatate, de bani sau de mai stiu eu ce. Sunt legate de acea persoana care te face sa zambesti facand nimic, acea persoana care aduce soarele cand afara e furtuna, acea persoana care e perfecta asa cum e ea si care ne face sa ne simtim in al noualea cer. Poate ca de afara totul pare perfect, dar inauntru nu e chiar roz, si stati si plangeti amandoi, nestiind cum sa faceti lucrurile sa mearga, cand un simplu "te iubesc" sau "imi cer scuze" poate sa trezeasca un mort la viata si poate inmuia sufletul celui mai aprig si rece criminal. Totul consta in sinceritatea lacrimilor care au curs, pe care daca le'am aduna ar putea inunda o metropola si in iubirea pe care v-o purtati reciproc. Niciodata nu incercati sa fiti protagonisti pe scena "Teatrului iubirii" fara a accepta ajutor de la "colegii" care joaca pe aceeasi scena insangerata si plina de durere.
